Arcul de Triumf este o formă arhitecturală antică, reînviată de neo-clasicism și folosită în epocile moderne pentru a celebra victoria militară și identitatea națională.
| Caracteristică | Arcul de Triumf (București) | Arc de Triomphe (Paris) | Arcul lui Constantin (Roma) |
| Dată Finalizare (Forma Finală) | 1936 | 1836 | 315 d.Hr. |
| Eveniment Comemorat | Marea Unire din 1918 și victoria din Primul Război Mondial. | Victoriile lui Napoleon I (în special Bătălia de la Austerlitz). | Victoria lui Constantin cel Mare asupra lui Maxențiu (Bătălia de la Podul Milvian). |
| Înălțime (Aprox.) | 27 metri | 50 metri | 21 metri |
| Material Principal | Granit de Deva și Piatră de Rusciuk. | Calcar și Piatră. | Marmură. |
| Influențe Arhitecturale | Arhitectura romană, Arcul de Triumf din Paris. | Arcurile romane antice (influența Arcului lui Titus). | Arcurile Imperiului Roman Târziu; Arhitectură Spolia (refolosirea elementelor din monumente mai vechi). |
| Scopul Inaugurării | Să servească drept loc pentru ceremoniile naționale (după încoronarea din 1922). | Să simbolizeze puterea militară a Imperiului Francez. | Să celebreze deceniul de domnie al lui Constantin și victoria creștinismului incipient. |
| Particularitate | A fost construit în trei etape diferite (lemn, beton, piatră) pentru aceeași cauză (Marea Unire), reflectând istoria agitată. | Este cel mai mare arc de triumf din lume, situat la capătul bulevardului Champs-Élysées. | Este cel mai bine conservat arc roman târziu, faimos pentru piesele sculpturale spolia. |
Analiza Comparativă
1. Inspirația și Dimensiunea
Arcul de Triumf din București este, ca formă, puternic inspirat de modelul francez, construit după modelul Arcului lui Titus (Roma) și ulterior perfecționat de cel din Paris. Totuși, la 27 de metri, Arcul românesc este la o scară mai mică decât uriașul Arc de Triomphe din Paris (50m).
2. Motivul Comemorativ
În timp ce arcele romane (precum cel al lui Constantin) celebrau triumful unui împărat individual, și Arcul din Paris celebra, inițial, victoriile unei singure persoane (Napoleon), Arcul din București are un caracter mai național și democratic. El nu celebrează un singur lider, ci victoria întregii națiuni în Războiul pentru Unire și încoronarea suveranilor României Mari.
3. Istoria Construcției – O Poveste Unică
Aspectul cel mai distinctiv al Arcului de la București este istoria sa în trei etape:
-
Improvizația (1878): A demonstrat dorința națională de a celebra independența.
-
Urgența (1922): Necesitatea de a avea un loc simbolic pentru încoronarea care marca unitatea teritorială (România Mare).
-
Definitivarea (1936): Finalizarea ca monument permanent, după ce Uniunea a fost deja consolidată, reflectând maturizarea statului.
În timp ce celelalte arce au fost concepute ca proiecte monumentale unitare, cel din București este o mărturie a adaptabilității și a perseverenței în fața dificultăților istorice și economice, până la atingerea formei sale finale, demne de idealul național.