Metrorex, anunţă, la împlinirea a 43 de ani de la inaugurarea metroului bucureştean, că în 1979, reţeaua de metrou avea o magistrală cu 6 staţii, iar acum sunt 5 magistrale, cu 63 de staţii, lungimea reţelei fiind de 78 de kilometri.
”Pe 19 noiembrie 1979, primul tren de metrou a intrat în circulaţie cu călători, pe primul tronson al Magistralei I. Tronsonul avea 6 staţii (Semănătoarea, Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii, Timpuri Noi) şi un depou. Astăzi, lungimea reţelei de metrou a municipiului Bucureşti se întinde pe 78 km cale dublă, distribuiţi pe 5 magistrale, 63 de staţii cu 190 de căi de acces şi 6 depouri”, infomează sâmbătă Metrorex.
Metroul transportă zilnic sute de mii de călători, oferind o soluţie sigură, rapidă şi ecologică de deplasare, precizează compania.
Conform reprezentanţilor Metrorex, cu sprijinul angajaţilor şi partenerilor, compania doreşte săîşi îndeplinească responsabilităţile pe care le are faţă de comunitate.
”La împlinirea a 43 de ani de activitate, ne dorim să fim, în continuare, un partener de încredere pentru călătorii şi colaboratorii noştri şi le mulţumim tuturor celor care ne-au fost alături în toţi aceşti ani. Călătoria continuă! La mulţi ani, echipei noastre! La mulţi ani, Metrorex!”, se arată în mesajul semnat de directorul general al Metrorex Mariana Miclăuş.
Metroul bucureștean este un sistem de transport care deservește capitala României, București. Construită în anii 1970 de către Întreprinderea „Metroul” București și deschisă pe 16 noiembrie 1979 sub administrarea Întreprinderii de Exploatare a Metroului, rețeaua s-a dezvoltat rapid până în 1989, după care schimbările politice au dus la oprirea aproape totală a creșterii. „Metroul” a fost divizată în cinci companii distincte, iar întreprinderea de exploatare a fost transformată pe rând în regie și apoi în societate comercială. Metrorex este deținută integral de Statul Român prin Ministerul Transporturilor, cel care asigură și subvenția ce acoperă aproximativ jumătate din veniturile companiei.
De-a lungul secolului XX au existat mai multe discuții și planuri de creare a unui sistem de metrou în București, însă de-abia în anul 1972, în urma aglomerării transportului de suprafață, a fost realizat un plan de execuție a metroului. Construcția primului tronson a început în 1975 și a fost realizată de unitățile de construcții din cadrul unor ministere, fiind terminată în 1979. Stațiile au fost realizate cu un aspect simplu, favorizând traficul mare de călători, iar materialul rulant a fost construit exclusiv în România, la Arad. În perioada 1979-1989 extinderea rețelei a continuat într-un ritm alert, însă lucrările au fost afectate de comenzile politice și schimbările de opinie ale conducerii statului, numele și traseul magistralelor fiind schimbate de mai multe ori.
După revoluția din 1989 au urmat două decenii de stagnare, în care au fost continuate doar proiectele deja existente și au fost deschise câteva stații pe magistralele deja construite. După 2010 extinderea a fost reluată, în următorul deceniu fiind inaugurate porțiuni din magistrala 4 și magistrala 5 și a fost proiectată magistrala 6 care să unească gara principală a orașului de aeroport.
La sfârșitul anului 2020, rețeaua de transport a metroului bucureștean se întindea pe 76,12 km de cale dublă, existând cinci magistrale cu 62 de stații, iar distanța medie între două stații este de 1,5 km. Rețeaua de metrou deține doar 4% din lungimea de transport public a orașului București și circa 20% din volumul total al călătorilor. În 2019, metroul din București a transportat 90,518 milioane de pasageri, cu o medie zilnică în zilele lucrătoare de 600.000-800.000 de călători.
Datorită faptului că rețeaua de transport de suprafață este administrată de o altă companie decât metroul, deși există câteva stații intermodale, integrarea între transportul subteran și cel de suprafață este mai redusă decât ar fi de dorit. Inclusiv sistemul de tarifare este diferit, deși există un bilet comun STB-Metrorex. Prețul biletelor de metrou este stabilit de Ministerul Transporturilor prin ordin, iar plata călătoriei se face prin cartele magnetice și carduri RFID, fiind posibilă inclusiv plata directă cu cardul bancar.
Planurile de dezvoltare viitoare ale metroului includ extensii ale primelor trei magistrale, finalizarea magistralelor 4 și 5 până la Gara Progresul, respectiv până la depoul Pantelimon, precum și construcția a încă două magistrale (M6 Gara de Nord-Aeroportul Otopeni și M7 Colentina-Rahova). În afară de M7, restul proiectelor au fost începute și se aflau la sfârșitul anului 2020 în diverse stadii de implementare. În paralel se derulează proiecte de modernizare a infrastructurii și instalațiilor existente.
Infrastructura rețelei este una specifică transportului subteran, incluzând peroane standard, acces pentru persoanele cu handicap în majoritatea stațiilor și sisteme de informare a călătorilor. infrastructura de comunicații și instalațiile sunt și ele adaptate mediului subteran. Ecartamentul și semnalizarea sunt compatibile cu cele are C.F.R., însă alimentarea se face la o altă tensiune, prin a treia șină sau pantograf în funcție de tipul de linie.
Materialul rulant include trei tipuri de trenuri, pe lângă cele construite la Arad fiind achiziționate după 2000 și trenuri Bombardier și CAF. În 2020 a fost semnat contractul pentru achiziția unui al patrulea tip, produs de Alstom și care va circula pe magistrala 5. Toate trenurile au dimensiuni fizice asemănătoare, adaptate liniilor existente, și toate includ sisteme de control și/sau conducere automată, compatibile cu sistemele de semnalizare de pe linii.